Până la urmă e vorba de muzică

Ideea de la care am pornit cu blogul a fost să încerc să transmit o stare, aceeași idee pe care ar trebui să o avem și atunci când facem, muzică. Pentru că e mai mult decât aranjatul unor butoane și knob-uri, efecte, procesoare etc. Ele sunt doar instrumentele, tool-urile pe care le folosim pentru a comunica. E vorba de vibrație și de frecvențe. 

https://www.pexels.com/u/markusspiske/
https://www.pexels.com/u/markusspiske/

Vream și e încă în plan să fac câteva workshop-uri, tutoriale și exemple, dar în ultima perioadă am avut alte activități care m-au ținut cumva departe de lumea asta. Am mai citit în continuare, ce apare, ce se ma casează, cine mai cumpără ce pe cine și ce schimbări sunt la nivel mondial. Și e bine să le știi, dar asta nu influențează în nici un fel muzica pe care o faci.

E mai usor ca niciodată să ai propriul studio de înregistrări. Și pentru faptul că au scăzut prețurile foarte mult, și veniturile ușor ridicat, dar în principiu pentru că mind-setul s-a schimbat. Susțin în continuare departajearea și calificarea fiecăruia în munca de muzică. Inginerul de sunet nu e artist (propriu zis, dar el stapânește o artă) sau compozitor și de multe ori, fiind după mine o meserie tehnică, nu se poate transpune în artisti, în compozitor, în ceea ce traiește sau a trăit autorul atunci când a scris bucata. La fel și inginerul de mix, master și tot lanțul trofic al muzicii. Managerul și impresarul (nu prea e același lucru) și omul de PR trebuie să țină cont de artist, cine e, ce îl reprezintă și cum vrea să se prezinte. Și artistul în sine lăsat artist, cu bune și cu rele. Cei talentați care se nasc așa (sunt puțini și îi știi când îi auzi) nu vor putea fi niciodată controlați sau adaptabili industriei decât într-o anumită măsură și e rolul echipei din jurul său să profite de toate posibilitățile.

Din cauza asta sunt artiști talentați care-și sfârșesc cariera prin baruri, restaurante, nunți și botezuri (NIMENI nu vrea să ajungă acolo -sau n-am întâlnit eu până acum vre-un dj sau instrumentist să zică vreau să ajung să cânt/pun muzică la nunți– e un fel de rock bottom, dar se câștigă decent) dar atunci când interpretează o anumită melodie, îi vezi fizic că se transformă.

La fel cum artistul nu trebuie neapărat să fie și compozitorul sau principalul. Ce ar fi fost o trupă mare făra membrii dedicați? Spun lucrul ăsta pentru că încă există un fenomen pe care l-am observat și acum și de care am fost si eu lovit acum mai mulți ani, cer puțin în rândul artiștilor la început de drum în HipHop-ul românesc underground: obsesia de a-ți face studio. După nici măcar o piesă înregistrată într-unul profesionist, există ideea că trebuie să îl ai pe al tău. Și uite așa începi să te gândești cum să faci rost de bani pentru un microfon în loc să scrii două trei strofe noi, pe un instrumental de afară luat free (în 2016 se roagă producătorii de tine să dai ceva pe beaturile lor) sau pe orice până la urmă -e păcat că a dispărut conceptul de demo. Mare atenție: în afară de Paraziții și Okapi Sound (dar acolo e un concept de team) nu știu nici un alt artist HipHop cu un oarecare succes să aibă prorpiu studio.

Acum, asta e și cu bine, și cu rău. Din ideea de a avea un studio, ajungi să încropești ceva și chiar s-ar putea să ai șansa să-ți calce pragul un artist mai consacrat. Dar tu, nu te prea pricepi la ele (nici nu ai cum, aici e nevoie de ani de zile de MUNCĂ EFECTIV pentru a te prinde cum stă treaba). De unde și soundul destul de slab (ma feresc să zic prost) al unor materiale altfel destul de tari. Nu se aude cum albumele clasice de HipHop românesc (rămânem pe zona asta dacă tot am început) sunt calitativ superior față de multe apărute recent deși au trecut mai bine de 20 de ani de când au apărut?

Pentru că, atunci, nu era accesibilă înregistrarea, se ocupa de ea doar cei avizați (trebuie să stii și electronică, si muzică, si inginerie și fizică etc) iar artiștii doar cântau, și după înregistrau. Veneau cu piesele cam gata la studio (la intrumentale nu discutăm acum originalitatea lor) și se miscau repede (era scump și platit din buzunarul lor) și acolo doar transmiteau emoția.

Unde vreau să ajung? Gândește-te bine la ce vrei să faci. Nu poți trece de la emcee la inginer de sunet, producător, omul de mix și master, fotograf și video-editor, regizor, grafician de copertă și afișe, pr (youtube, facebook etc). Vezi câte sunt de făcut? Mai sunt si altele, și dar pe mine deja mă copleșesc astea de acum. Lasă muzica să vorbească. Dacă ești artist fi mai artist, o să ieși în evidență la timpul potrivit. Și oamenii din spate, de echipă, să cunoască meseria cât mai bine. Ce ar fi fost muzica din ziua de azi dacă nu ar fi fost niște -efectiv- oameni de știintă în spatele materialelor care ne-au schimbat viața? Să ne gândim un pic doar la Michael Jackson….

Scopul unui blog ca acesta e să-ți ușureze munca, dar care muncâ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *